Dezolanta atmosfera. Ceea ce trebuia sa fie o manifestare care sa celebreze o intreaga industrie, prin cei mai buni creativi ai ei, nu a reusit sa fie decat un balci al contestatiilor, barfelor, rautatilor trantite in fata sau urlate animalic (si chiar bahic) cu iluzia anonimatului oferit de sala de festivitati, al comentariilor “p-afariste” preluate din fuga de la vreun publicitar in aparenta mai cu autoritate, al unui simpatic si relaxant duel intre costumatiile de seara si tzolul diurn de strada.
Sunt prea multe de zis despre Ad’Orul 2004, insa trebuie sa imi respect si timpul meu liber precum si pe al vostru de lectura.
Inainte de a merge mai departe, trebuie sa ma opresc pentru a-i felicita pe premianti.
Cu mici diferente, as fi punctat lucrarile asemeni juriului.
Nici nu conteaza ce si cine a facut jocurile de culise – DACA AU FOST -, nu conteaza cat de solide sau precare au fost reclamatiile, la fel cum nu au nici cea mai mica importanta carcotelile penibile ale unor oarecari omuleti pe teme de can-can publicitar, nu conteaza cine are dreptate in problema ghosturilor, cum la fel nu are importanta nici functionarea triumviratului organizatori-juriu-observatori, nici antipatiile notorii dintre agentii, nici RAAA vs. non-RAAA… Nu conteaza! Relevant, in opinia mea, este faptul ca tot mai multi din industrie intorc spatele Ad’Orului.
Or, daca industria face pa, care mai e miza? Consumatorul de rand, studentii aspiranti, actorii care apar in spoturi, manechinele care se tolanesc prin pozele din postere, presa (ha-ha-ha!)? Nu cred. Mai ramane Maria Sa Clientul. El este cel caruia i se striga tot mai tare si din toate partile ca se vinde cel mai bine un lucru prezentat cat mai creativ, lucru de altfel dovedit. Dar tot el este si cel care manifesta reticenta la creativitate, pentru ca educatia lui in ale publicitatii merge mult inapoia publicitarilor – in Romania, evident. Am ajuns deci in punctul in care Ad’Orul, in conditiile date, devine doar o lectie de creativitate oferita clientilor care sa ofere mai multa libertate agentiilor si sa aduca, MAI ALES, acelorasi agentii, premiante, NOI CLIENTI. Acum eu nu am o parere fantastica despre clientii de la noi, insa mi-e greu sa cred ca prea multi vor da navala la o agentie premiata intr-o viitoare competitie cu 4 jucatori si, asta in primul rand, nevalidata de industrie.
Cu o buna parte din oamenii de acolo am fost coleg si sunt prieten, in relatii adunate in cei aproape 6 ani de publicitate/creatie alaturi de ei. Datorita celor 3 ani de Marca Inregistrata am cunoscut si alte persoane din industrie, numarul cunoscutilor si prietenilor mei, sambata seara, pe terenul de tenis acoperit ajungand la o cifra destul de mare. Chiar daca suna a laudarosenie, vreau sa spun doar ca stiu ce inseamna satisfactia lor de a lua un premiu la un festival de creatie publicitara, cat de mult conteaza acest lucru pentru mandria creativului si a agentiei, in general. Am sustinut necesitatea acestui festival. M-am bucurat sincer alaturi de fiecare dintre ei cand au castigat. Pentru ca, pana acum, Ad’Orul era totusi o autoritate, contestata, e adevarat, dar nu cu intensitatea din 2004. In acest an, autoritatea, credibilitatea, sinceritatea festivalului au fost contestate in cantitati covarsitoare, incat e imposibil sa nu te intrebi daca mai are vreun rost organizarea lui in continuare, pe baza aceluiasi regulament.
Sa ne vedem sanatosi! La Ad.Print.
Liviu Druga
