„Televiziunea e ceva nou. E interesant. Radio fac de 14 ani”

Imagoo: Se poate vorbi despre „Puterea banului” ca despre un format (original) de televiziune? – are un specific? se revendica de la un model?

Luca Niculescu: E o emisiune – dezbatere in care incercam sa vorbim despre ce se intimpla „afara” . Romania nu e o insula, nu e un sat, nu e atit de izolata pe cat poate parea daca citesti ziarele din tara. Nu e un format „original” in sensul ca nu credem ca am inventat ceva. Avem o discutie despre subiecte din actualitatea internationala cu oameni care se pricep la asa ceva. Incercam sa facem conexiuni cu evenimente de aici, atunci cind se poate, fara sa fortam nota sau sa punem Romania in centrul emisiunii.

Cum a aparut emisiunea? – cine pe cine a convins?
Ideea mi-a fost prezentata de Lucian Sarb, directorul The Money Channel. M-a chemat intr-o zi si mi-a spus ca ar vrea sa imi „dea pe mana” o emisiune axata pe actualitatea internationala. Initial am crezut ca e vorba de o emisiune saptaminala. Cind mi-a spus ca vrea ceva zilnic m-am asezat pe un scaun. Nu imi venea sa cred. In Romania, politica externa e expediata catre paginile de sfarsit ale ziarelor. Acum aveam ocazia sa fac o emisiune zilnica : nu cred ca intr-o tara ca Franta, de exemplu, exista asa ceva. Am cerut ajutor si Laura s-a oferit voluntar.

De ce voi?
Intrebati-l pe Lucian. Mie mi-ar placea sa cred ca ascultase RFI si ca ii placusera emisiunile noastre. Cel mai probabil e insa ca ne urmarise „prestatiile” pe la alte televiziuni cind mai eram invitati sa comentam ce se intimpla in Franta ( mai mult ) si in alte tari ( mai putin ). Si probabil ca nu i-a displacut foarte tare.

Din cine mai e compusa echipa?
Vali Iorga – producator. Ne ajuta in gasirea subiectelor, suna invitatii si ii convinge sa vina in emisiune, ne ridica moralul cind avem impresia ca am facut o emisiune proasta si ne critica atunci cind credem ca am facut una prea buna. George Tudor – o ajuta pe Vali si pe noi – cauta imagini, da telefoane, cauta invitatii si ne vorbeste de examenele de la facultate. Plus cel putin 10 oameni care lucreaza in regie sau in platou si fara de care n-am avea cum sa aparem in fiecare seara.

Cum sunt alese subiectele? – dar invitatii? Cine decide?
Incercam sa ne „lipim” pe actualitatea zilei. Cind stim ca se desfasoara un summit european pregatim un dosar despre subiectele care se vor discuta acolo. La fel cind intuim data la care e publicat raportul avioanelor CIA. Se intimpla si ca actualitatea sa ne surprinda. De exemplu, cind a fost ucis Al Zarcaoui, pregatiseram o emisiune cu „limitele Europei”. Invitati erau doi belgieni, unul fiind directorul Institutului de Studii Politice din Bruxelles. Nu puteam sa ii reprogamam pentru ca am fi riscat un adevarat incident diplomatic, dupa ce ii preveniseram cu 10 zile inainte de prezenta in emisiune. Asa ca i-am avertizat ca in primele 20 de minute ale emisiunii vom discuta despre Irak. Si s-au pregatit in consecinta.

Cum va puneti de acord, ca moderatori, asupra abordarilor? Stabiliti o lista de intrebari pentru invitati? Cât la suta e improvizatie, in functie de evolutia discutiei?
Ne sunam de cel putin 10 ori pe zi. Felul in care abordam emisiunea seara nu seamana prea mult cu ideile de dimineata. Citim cit putem de mult pe subiectele respective. Facem liste cu teme si cu intrebari si ni le trimitem reciproc. Improvizatia depinde de raspunsurile invitatilor. Citeodata nu apucam sa punem toate intrebarile pregatite din cauza ca raspunsurile invitatilor sint atit de interesante incit de indruma spre alte piste.

x

Cum e mai stresant/ responsabilizator: sa afirmi ceva in presa scrisa, la radio sau la televiziune?
In presa scrisa articolele ramin mult timp. Acum citeva zile am primit un mail de la cineva care citise un articol pe care il scrisesem cu 6 ani in urma pentru o revista franceza despre vizita papei in Romania. Voia sa stie rolul jucat de patriarhul Teoctist in organizarea vizitei. Eu nici nu imi mai aminteam ca scrisesem articolul respectiv ! El il gasise pe internet.

Cine credeti ca se uita la voi?
Oameni pe care ii preocupa si ce se intimpla dincolo de frontierele Romaniei.

E telespectatorul un voyeur? – va urmareste in principal ideile sau performanta?
Depinde de telespectator. Pe mama o preocupa in general adincimea cearcanelor mele si taioarele Laurei. Sper ca sint si altii interesanti de „performanta”.

x

Credeti ca subiectele internationale razbat in presa româneasca mai putin decât in alte spatii jurnalistice/ culturale?
Da. Marile dezbateri din actualitatea internationala lipsesc din presa de la Bucuresti. Editorii pornesc prea mult de la ideea ca „internationalul” nu se vinde. In Franta, unul din ziarele cu cel mai mare tiraj se numeste Le Monde si are pe prima pagina, aproape in fiecare zi, un subiect din actualitatea internationala. Sigur, Franta e o fosta putere coloniala si e interesata in mod firesc de lucrurile care se petrec in afara granitelor ei. Exista insa si alte tari in care actualitatea externa e prezenta in presa. Danemarca, de exemplu : 4 milioane de locuitori si o presa in care subiectele de politica externa sint deseori prezente.

Exista un dezinteres românesc fata de un Est deja prezent in toata lumea, chiar si in România? – ma refer la China sau India.
Exista. Cele doua tari par prea indepartate si necunoscute. In plus, nu prea exista oameni in Romania care sa poate vorbi competent despre ele. Nu avem „specialisti” pe China, cum nu avem pe multe dosare internationale. Dupa cum spunea cineva, in Romania exista unele domenii pe care avem cite o persoana competenta si si mai multe in care nu avem pe nimeni. E greu sa abordezi subiecte precum India, China sau tarile din Africa pentru ca nu prea ai pe cine sa inviti.

x

Radio si televiziune sau invers? – exista un „jurnalist universal” sau e o problema a sistemului românesc, care nu plateste suficient?
Televiziunea e ceva nou. E interesant. Radio fac de 14 ani. E foarte interesant. Exista jurnalisti „prea” universali in presa romana din cauza ca nu avem specialisti pe multe domenii si atunci esti nevoit sa inviti in emisiuni oameni care comunica bine, chiar daca nu stiu subiectele decit superficial. Nu e insa numai o problema a presei romanesti. In Franta, de exemplu ( iar Franta ! ), exista unii jurnalisti care functioneaza ca un fel de mici intreprinderi : dimineata ii auzim la radio unde fac o cronica politica, ii putem citi apoi intr-unul din marile ziare nationale sau regionale, cu un editorial, iar seara ii vedem dindu-si cu parerea pe unul din marile posturi de televiziune. Sint un fel de „pretutindenari”, cum spunea un prieten.

Simtiti ca ati renascut profesional o data cu aparitia pe sticla?
E foarte interesant sa vezi impactul televiziunii. In o luna si jumatate de emisiune TV am avut mai multe ecouri decit in 14 ani de radio. „Renascut profesional” poate ca e cam mult. E o experienta.

Este crema presei scrise atrasa in prezent de televiziune? – ca de cel mai bun platitor.
Cel mai bun platitor, cu siguranta, si cel care asigura cea mai mare vizibilitate.

x

De unde ati venit in presa? – si de ce?
Am venit din Facultatea de Jurnalism. De curios ce eram.

Cum v-a fost la inceput? Cum va e acum? – cum erati perceputi la debut? si cum ii percepeti pe cei care debuteaza acum?
A fost bine la inceput pentru ca am inceput intr-un loc serios, cu oameni interesanti de la care am avut ce invata. E vorba de radio Delta, actualul RFI. A fost atit de bine, incit nu imi vine sa plec din radio, chiar daca televiziunea e tentanta.

In presa din Romania sint multe probleme : cele mai multe cred ca vin din lipsa de motivare a celor care vor sa devina ziaristi si din pregatirea insuficienta in facultatile de jurnalism. De multe ori, cei care bat la portile facultatii n-au decit o idee: sa ajunga la TV. Ori, jurnalismul inseamna mult mai mult.

Ce ati facut pâna acum in presa? – câteva repere subiective.
Delta, RFI, multe reportaje in tara si strainatate. Colaborari in presa franceza : radio, presa scrisa, televiziune.

Lucrurile de care va ocupati va par personal interesante sau cunoasterea lor e mai mult o sarcina de serviciu?
Daca ar fi doar o sarcina de serviciu mi-as schimba slujba.

Mai respirati, cu atâtea joburi? – nu va apuca somnul?
Citeodata, dupa masa de pranz. Din fericire, exista expresso.

Vi se intâmpla sa va fuga gândul in timpul emisiunii?
Rar. Ni se mai intimpla sa ne pufneasca rasul (Laura stie de ce).

Care va sunt sursele preferate?
Courrier International. RFI.

Ce va vedeti facând, vorba aia, in urmatorii cinci ani? – poate 10.
In urmatorii 5 : Jurnalism. In urmatorii 10 : Jurnalism sau, de ce nu, proprietar al unei mici librarii in care sa vind cartile care imi plac si despre care sa le pot vorbi cumparatorilor. Deschisa doar dupa amiaza. Dimineata as fi ocupat cu lectura – ca sa am despre ce vorbi. O librarie in care s-ar gasi numai carti (nu si muzica, DVD-uri sau ceaiuri). Pentru cei carora le place sa citeasca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *