«Descopar ca imi place sa flirtez cu televiziunea»

Imagoo: Se poate vorbi despre „Puterea banului” ca despre un format (original) de televiziune? – are un specific? se revendica de la un model?

Laura Chiriac: Puterea banului este o dezbatere, pe format clasic: doi moderatori, un invitat sau doi in studio, corespondenti in strainatate. Pana aici, nimic original. Ineditul vine insa din diversitatea subiectelor abordate, de la dominante politice sau economice ale actualitatii mondiale, la teme generale precum homosexualitatea sau anti-semitismul, dezbatute intr-un context international comparativ. Atat in spatiul mediatic francofon, cat si in cel anglo-saxon, la radio sau televiziune sunt dezbateri, talk-show-uri pe tematici internationale, insa nu exista un model anume pentru aceasta emisiune.

Cum a aparut emisiunea? – cine pe cine a convins?

Ideea emisiunii a venit de la directorul postului Money Channel, Lucian Sarb, el insusi externist. Initial, proiectul i-a fost propus lui Luca Niculescu. Ulterior, in acord cu Luca, Lucian Sarb a optat insa pentru o formula de doi prezentatori. Nimeni nu s-a lasat prea greu convins. Atat eu cat si Luca eram tentati de experienta televiziunii iar proiectul propus este complementar cu statutul nostru de jurnalisti care lucreaza pentru media straine.

De ce voi?

De ce noi. Buna intrebare. Cred insa ca cei mai in masura sa raspunda la aceasta intrebare sunt cei din conducerea postului.

Din cine mai e compusa echipa?

Din echipa mai face parte producatorul nostru, Vali Iorga si asistentul ei George Tudor. Nu de putine ori ne consultam cu directorul postului, Lucian Sarb.

Cum sunt alese subiectele? – dar invitatii? Cine decide?

In majoritatea cazurilor, subiectele sunt conditionate de actualitate.

Uneori se intampla ca selectia unei teme sa fie facuta in functie de invitat, cu atat mai mult cu cat unii dintre invitati, istorici, politologi romani stabiliti in strainatate sau chiar straini, sa fie in trecere pentru scurta vreme prin Romania.

Atat eu cat si Luca facem propuneri iar deciziile le luam impreuna.

Cum va puneti de acord, ca moderatori, asupra abordarilor? Stabiliti o lista de intrebari pentru invitati? Cât la suta e improvizatie, in functie de evolutia discutiei?

Sigur, se spune ca cea mai buna spontaneitate e cea pregatita.Suntem doar partial adeptii acestei reguli. Evident, exista de fiecare data o schema a emisiunii. Poate e mult spus un desfasurator pentru ca de multe ori, invitatul e cel care lanseaza piste noi de discutie. Cand vorbim despre spatii geografice ample, cum ar fi America Latina, sau despre republicile din Caucaz, putin cunoscute in Romania, stabilim a priori diferite unghiuri de abordare, care sa ofere o imagine cat mai completa.

Important este ca formatul de dezbatere ne elibereaza de constrangeri si ne ofera noua, celor doi moderatori, libertatea de a ne lansa in explicatii mai ample, completandu-l sau, dimpotriva, combatandu-l pe invitat.

Cum e mai stresant/ responsabilizator: sa afirmi ceva in presa scrisa, la radio sau la televiziune?

Pentru un jurnalist orice tip de afirmatie, indiferent de canalul de comunicare este responsabilizatoare. Chiar daca scripta manent, radio-ul si televiziunea obliga in egala masura la o buna informare prealabila si la asumarea cuvantului rostit.

Cine credeti ca se uita la voi?

Cand am facut proiectul acestei emisiuni ne-am gandit la un public adult, cultivat, dinamic cu apetenta pentru cunoastere. De fapt, ne adresam oamenilor care vor sa priveasca mai departe de interminabilele dispute din politica romaneasca sau de faptul divers propus de jurnalele televiziunilor generaliste.

E telespectatorul un voyeur? – va urmareste in principal ideile sau performanta?

Voyeurismul e o dominanta a publicului de televiziune din toata lumea, incurajata in ultimii ani de o puternica si destul de profitabila industrie people. Sigur, cu totii suntem tentati sa criticam, daca nu fondul, macar forma. Insa noi am conceput aceasta emisiune pentru oameni interesati mai ales de continut.

Credeti ca subiectele internationale razbat in presa româneasca mai putin decât in alte spatii jurnalistice/ culturale?

Cu siguranta da. Sa luam exemplul razboiului din Irak. Cate dezbateri ati vazut la televiziune sau chiar in societatea civila pe marginea legitimitatii invaziei americane in Irak? S-a mai vorbit, destul de rar insa despre terorism, cand a picat vreun cap important. Presa occidentala e tentata sa interpreteze aceasta atitudine drept una pro-americana. Poate fi un bun argument. Insa, dupa parerea mea, o buna explicatie ar fi purul dezinteres jurnalistic fata de actualitatea internationala.

Exista un dezinteres românesc fata de un Est deja prezent in toata lumea, chiar si in România? – ma refer la China sau India.

China si India sunt gigantii lumii moderne la care se raporteaza atat Statele Unite cat si Europa. Pentru publicul larg din Romania, ele raman inca spatii exotice, greu de decriptat. Desi Mittal Steel, care le provoaca fiori europenilor prin asa-zisele „oferte ostile de cumparare a unor mari grupuri din domeniul otelului” este de mai multi ani prezent in Romania. La Galati, la Hunedoara, la Roman, oamenii au inteles mai repede decat multi alti europeni ce inseamna management-ul indian.

Radio si televiziune sau invers? – exista un „jurnalist universal” sau e o problema a sistemului românesc, care nu plateste suficient?

Depinde de parcurs. Desi am parasit RFI-ul in urma cu aproape patru ani, pentru a lucra la o agentie de presa, una dintre primele trei din lume, radioul ramane pentru mine mijlocul ideal de exprimare. De altfel, de doi ani am o buna colaborare cu postul francez de radio Europe 1.

Cu siguranta, radioul e o foarte buna cale de regasire a oralitatii, mai ales pentru jurnalistii care au lucrat inainte in presa scrisa, obisnuiti cu frazele lungi si intortocheate.

Cred deci ca o escala in radio poate fi foarte utila inainte de lansarea in televiziune.

Cred ca jurnalistii trebuie sa-si acorde sansa unor experiente de presa diverse, in functie de etapele de evolutie profesionala.

Este crema presei scrise atrasa in prezent de televiziune? – ca de cel mai bun platitor.

Ca jurnalist al unei agentii straine, nu cunosc in mod direct sistemul de salarizare romanesc.

Trebuie sa admit ca dupa doua luni de prezentare si realizare a acestei emisiuni, alaturi de Luca Niculescu, nu m-am concentrat foarte tare asupra aparitiei mele pe sticla, ca forma. Prefer sa ma concentrez asupra continului si aici nu e nici o diferenta fata de o documentare jurnalistica obisnuita. Pe de alta parte, evident, vizibilitatea e mai mare si ecourile nu se lasa asteptate.

Televiziunea e o foarte buna tribuna si e normal ca jurnalistii foarte cunoscuti sa fie atrasi de aparitia pe sticla. Pe de alta parte, diversitatea din acest sector iti lasa posibilitatea de a alege. Sigur, circula zvonuri legate de sume impresionante pentru unii jurnalisti, pe care nu le pot insa comenta.

De unde ati venit in presa? – si de ce?

Am lucrat in presa inca din vremea studentiei la facultatea de jurnalism.

Cum v-a fost la inceput? Cum va e acum? – cum erati perceputi la debut? si cum ii percepeti pe cei care debuteaza acum?

Niciodata nu m-am simtit marginalizata, nedreptatita sau ingradita facand aceasta meserie. Inca de la inceput m-am integrat destul de bine si am evoluat gradual. Cei care debuteaza acum pot alege dintr-o gama mult mai larga de produse media. Datorita internetului, sursele de informare sunt mult mai vaste. Debutantii au deci sansa sa evolueze mult mai repede.

Ce ati facut pâna acum in presa? – câteva repere subiective.

Experientele sunt diverse.

Am lucrat destul de mult ca fixer pentru jurnalul principal al televiziunii franceze TF1 si pentru emisiuni precum Capital sau Zone Interdite la M6. Alaturi de TF1 am urmarit de la fata locului mineriadele din 1999.

Am contribuit la realizarea unor reportaje si anchete despre traficul cu vize, inainte de instaurarea regimului liber de calatorie spre Europa de Vest, despre retelele de prostitutie si cersetorie cu ramificatii in Occident sau despre adoptii internationale.

Ca jurnalist la France Presse scriu frecvent reportaje, analize, articole generale despre actualitatea politica sau sociala din Romania, de la gripa aviara la retrocedarea castelului Peles sau integrarea dificila a romilor in societate.

In calitate de corespondent in Romania pentru Europe 1, radioul cu cea mai mare audienta din Franta, am posibilitatea sa abordez atat articole de interes general cat si faptul divers.

Lucrurile de care va ocupati va par personal interesante sau cunoasterea lor e mai mult o sarcina de serviciu?

Majoritatea subiectelor pe care le dezbatem la «Puterea Banului» faceau oricum subiectul discutiilor mele cu Luca sau cu alti colegi jurnalisti ori diplomati straini. Sigur, altele cum ar fi reforma vinicola in Uniunea europeana sunt ceva mai tehnice si trebuie aprofundate.

Mai respirati, cu atâtea joburi? – nu va apuca somnul?

Eram oricum usor insomniaca, mai ales vara. Trebuie sa recunosc insa ca uneori e obositor dar mi-e greu sa-mi inchipui zilele altfel decat sunt in prezent.

Vi se intâmpla sa va fuga gândul in timpul emisiunii?

Gandul mai putin, privirea mai mult, pe ecranele pe care cameramanii din studio se uita la fotbal. Intr-o seara un jucator argentinian era angajat intr-o ofensiva extrem de energica spre poarta olandezilor… Chiar daca invitatul si-ar fi terminat fraza, mi-ar fi fost greu sa-mi desprind privirea de pe ecran. Noroc ca era Luca alaturi de mine.

Care va sunt sursele preferate?

L’Express, Nouvel Observateur, The Economist, AFP

Ce va vedeti facând, vorba aia, in urmatorii cinci ani? – poate 10.

Niciodata nu mi-am facut planuri concrete in legatura cu viitorul meu profesional desi marturisesc ca nu mi-as inchipui un alt parcurs. Descopar insa ca imi place sa flirtez cu televiziunea. Cine stie?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *