A fi sau a nu fi. Contributii la chestiunea avortului

Chestiunea avortului a produs o bogata literatura in domenii atat de variate precum etica aplicata, sociologia, religia, feminismul, psihologia sau presa. Rand pe rand, au fost favorizate argumentele cele mai diverse.

E foarte dificil sa gasesti, in interiorul acestor domenii, un nou unghi din care sa ataci chestiunea. Reprezentantii stiintelor dure, in ce-i priveste, refuza sa se expuna focurilor unei dezbateri publice atat de furtunoase.

Paragraful complezent incheiat, sa intram in subiect ca lingurita-n iaurt. Perspectiva din care privesc chestiunea avortului este aceea a logicii. Caci, imi pare, nici un logician nu a luat inca pozitie in aceasta dezbatere.

A avorta inseamna a extrage unul sau mai multi fetusi din uterul unei femei. (Pentru a simplifica frazele, sa convenim ca avem intotdeauna de-a face cu un singur fetus.) In urma acestei operatii de extractie, fetusul moare. Sa fie vorba despre o crima? Sa fie vorba despre dreptul femeii de a se debarasa de un parazit? Sa fie vorba despre o decizie pragmatica a parintilor, care, din cauza diferitilor factori sociali si economici, stiu ca nu-si pot permite sa creasca un copil? Acestea sunt intrebarile pe care ni le punem in general vis-a-vis de problema.

Primele doua intrebari merg impreuna. Sa incercam sa le reformulam : Este fetusul o fiinta vie? Este fetusul o fiinta umana?

Nu stiu daca ati avut adesea ocazia sa vedeti fetusi. Daca ati vazut, ati conchis probabil ca nu prea e viata in ei. Dar asta depinde de definitia pe care vrem sa o dam vietii. Sa ne racim privirea si sa ne gandim o clipa la micile organisme care misuna in mancarea pe care o consumam. Bacteriile, in mod evident, sunt fiinte vii. Se hranesc si se reproduc, se deplaseaza si fac grimase nostime atunci cand se simt privite prin lentilele microscopului. Virusii, pe de alta parte, sunt in marginea vietii. Se reproduc dar nu se hranesc; se deplaseaza, dar au aceeasi aparenta (de regula seamana cu un glonte de pistol). Cat despre fetusi, ca sa revenim la ei, nu se reproduc, dar se pot hrani; se misca, dar au mereu aceeasi expresie (ochii inchisi, mutra suparata). Fetusii, in consecinta, sunt ca si virusii, adica la marginea vietii.

Valoarea heuristica a analogiei virus – fetus este foarte importanta prin aceea ca ne releva natura reproducerii: reproducerea este infectie. La fel ca un virus, spermatozoidul sparge membrana ovulului, traverseaza citoplasma, se insinueaza in nucleul acestuia si ii modifica materialul genetic. La fel ca o celula infectata, ovulul incepe sa se schimbe (se divide, dar celulele-fiice, spre deosebire de bacterii, raman legate unele de altele). Din acest punct de vedere, nu exista nici o diferenta intre un fetus si efectele unui herpes. Avortul este deci o terapie antivirala intru totul legitima. Daca intezicem avortul, ar trebui sa interzicem toate antibioticele. Brusc, problema predicatului de a fi uman atasat fetusului isi afla rezolvarea: fiind in marginea vietii, fetusul nu ar putea fi decat – cel mult – in marginea umanului. Mai mult nu poate sa faca cu mainile lui mici.

Am tratat pana acum problema fetusului in act. Dar ceea ce bruiaza dezbaterea referitoare la avort, e fetusul in potenta. In mod potential, fetusul este viu si om. Este posibil ca un fetus sa devina o persoana ca mine si ca voi. A-l extrage din uter, ar fi analog faptului de a ucide pe cineva. Aceasta chestiune ne aduce la adevarata contributie logica a articolului de fata.

A discuta chestiunea avortului din punct de vedere logic, inseamna sa umbli brambura in peisajul neclar al lumilor posibile, acest copil nascut din pacatele logicii lui Russell si din o proasta interpretare a conditionalului de catre Lewis, dupa cum spunea Quine (1908-1994). Lumile posibile nu suunt planete indepartate, locuite de extraterestri. Din contra, lumile posibile sunt stari potentiale ale lumii noastre; dar starea de lucruri din aceste lumi e diferita de aceea din lumea actuala. Exista lumi posibile in care nu sunt logician, ci istoric, sau fotbalist, sau marinar. Mai mult decat atat, exista lumi posibile in care nu exist deloc (e.g. parintii mei nu s-au intalnit sau mama a avortat). Din acest punct de vedere, lumea poate sa se lipseasca de oricine, dat fiind ca oricine este o persoana contingenta lumii actuale. Se poate lipsi deci si de fetusi.

Ca logician, as putea incheia aici acest articol. Dar cred ca mai e un aspect al chestiunii care ar merita o scurta discutie. In regula generala, oamenii nu vor sa inteleaga ca sunt contingenti. Cand oamenii se gandesc la un fetus si cred ca ar fi o crima sa-l scoti din uterul care-l adaposteste, au in cap de obicei intrebari precum aceasta: „Si daca se dovedeste a fi un nou Mendel?” [Paranteza. Nu doresc nimanui sa fie un nou Mendel. Inchid paranteza.] Dar, trebuie spus, aceasta intrebare nu e deloc diferita de aceea a unui jucator la loto 6 / 49 : « Si daca castig? ar fi o crima sa nu joc. »

Ceea ce vroiam sa spun e ca oamenii dispretuiesc contingenta in avantajul necesarului si ca sunt intotdeauna gata sa amestece posibilul si actualul.

In fine, sa aruncam o privire asupra co componentelor sociale si economice ale chestiunii avortului. Sau mai bine nu, dat fiind ca nu am nici o competenta in aceste domenii. Oricum, ma plictisesc si e un articol prost.

[Friedrich KLEIN]

[Nota redactiei. Oricum, abia in ultima clipa ne-am hotarat sa bagam acest articol pe site. Mai ales pentru ca ni s-a parut ca ideea analogiei reproducere – infectie merita sa fie considerata.]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *